Un Pictor Ratacit

Vreau sa desenez ziua aceea pe un pergament si sa il pun bine, printre amintiri. Sa il despachetez apoi, de cate ori simt nevoia sa zambesc unui carpe diem ca la carte. Vreau sa desenez lacul murdar si plin de frunze galbejite de anul trecut, copacii infloriti in culorile stridente ale unei fuste hipiote, soarele deloc stirb, si fata ei agatata de a mea printr-un sarut. Si as mai vrea sa desenez doua umbre deloc simetrice, umbrele noastre, privind in lacul plin de alte mii de umbre. Si as mai vrea sa desenez batistele ei de hartie, si sticlele noastre de apa minerala, si hainele de pe noi, si trupurile noastre, (pana atunci straine), care stateau alaturate pe un butuc sub forma unui skatebord din epoca lui Flinstone.


Vreau sa desenz la urma fuga noastra dupa autobuz, esarfa mea exagerat de parfumata a primavara si sapca lui in care se ascundea de atatea ori. Si as mai desena gustul marilor mici mancati cu atata pofta la han, si vorbele noastre sincere si starea de bine si de degajare in care ne aflam, si fantezia mea din moara si bratul ei drept incolacit pe dupa gatul meu, si mangaiatul lui stangaci si totodata agresiv, si sarutul ei inocent, si mirosul leilor africani din zoo, si emotia pitigoiului mancand firmiturile noastre si mi s-au topit culorile pana sa desenz ceva. Si daca tu crezi ca m-am indragostit, te inseli! Am trait doar foarte intens clipa si de aceea am vrut doar sa o desenez, ca pe o amintire ce va dainui in timp.
Previous
Next Post »