Solutia unei Enigme

"Exista un grad al uimirii care alunga teama; in aceasta stare se ridica valul usor care acopera lumea. astfel, se spune ca in centrul ciclonului domneste o totala acalmie. in locul acela trebuie ca lucrurile se vad mai stabile si mai clare decat oriunde. Mi se pare ca si in razboi, chiar in momentul capturarii unei transee, se asternea o acalmie asemanatoare. dupa uraganul artileriei, dupa asalt, dupa lupta corp la corp, avea loc un reflux profund. vacarmul turbat al bataliei, ajuns la punctul maxim, era inlocuit de o tacere brusca. dupa anihilarea adversarului campul de lupta semana cu un furnicar al carui tumult se pietrifica.


Apoi, urechea incepea sa perceapa strigatele monotone ale ranitilor. o stranie expresie de ratacire se citea pe toate chipurile, ca si cum, din spatele unor decoruri sclipitoare, ar fi aparut solutia ciudata a unei enigme, cautata de multa vreme: ca lumea este un imens azil de nebuni, dar si ca nebunia ei ascunde o metoda si chiar o intentie rea. Cand lumea se dezarticuleaza, se produc fisuri prin care ghicim secretele arhitecturii, de obicei ascunse. astfel mi se parea, pentru o clipa, ca o realitate mai profunda decat aceea a victoriei se strecura in noi".
Previous
Next Post »